Povestea mărţişorului coboară în timp, în lumea de poveste a satului românesc tradiţional. Aici, cei mai fericiţi, în prima zi a primăverii, erau copiii. Pentru a le proteja sănătatea fragilă, părinţii le dăruiau în 1 martie, zi percepută a fi cu o anumită încărcătură magică, un bănuţ. Acesta era prins cu un fir dublu de arnici alb şi roşu, la încheietura mâinii sau la gât şi era purtat întrega lună având rolul unui talisman protector al sănătăţii copilului. La sfârşitul lunii bănuţul era păstrat, iar firul era atârnat într-un pomişor sau arbust înflorit. De obicei, acesta era un corcoduş sau arbust de porumbar, pentru că ei înfloreau primii şi aveau şi spini. Gestul avea la rândul lui o semnificaţie magică, spinii care apărau floarea fiind asociaţi cu forţele care apără sănătatea tinerei fiinţe. Acest – talisman – purta numele de alint al lunii martie, Mărţişor.

Ca să nu se lase…