Dacă e să ne gândim în perspectivă, nutrienţii sunt prima şi poate cea mai importantă verigă dintr-un lanţ care se conturează în modul următor: un sol fertil (bogat în substanțe nutritive) care hrăneşte plantele, acestea la rândul lor hrănind animalele şi în cele din urmă – pe noi. Conștientizarea faptului că solul este parte integrantă a sistemului şi că sănătatea lui este la fel de importantă ca cea a plantei ne va garanta succesul recoltei.
Din păcate, persoanele care nu practică agricultura sau nu au o strânsă relaţie cu grădinăritul tratează de obicei solul ca fiind doar o altă bucată de pământ. Adesea, acesta este neglijat din cauza faptului că nu dă urme precum că ar avea nevoie de îngrijire în niciun mod evident, pe când plantele sau animalele au simptome fizice şi pot fi monitorizare îndeaproape. Odată cu dezvoltarea plantelor, acestea consumă nutrienţii aflaţi în sol, iar principalul rol al fertilizării presupune înlocuirea şi suplimentarea acestora. Procesul se poate realiza prin mai multe metode, spre exemplu: folosirea deşeurilor animale, aplicarea fertilizatorilor bio, organici sau fertilizatorilor minerali.
Plantele necesită 16 elemente esenţiale pentru o creştere şi dezvoltare optimă. Trei dintre acestea – carbonul, oxigenul şi hidrogenul, sunt derivate din atmosferă, iar apa – din sol. Restul elementelor, 13 la număr (printre care: azot, fosfor, potasiu , calciu, magneziu, fier, etc.) sunt suplimentate fie din mineralele din pământ sau material organic, fie din fertilizatori. Pentru ca o plantă să poată folosi aceşti nutrienţi eficient, lumina, căldura şi apa sunt celelalte elemente care trebuie furnizate în parametrii optimi. De asemenea şi controlul bolilor şi al insectelor joacă un rol extrem de important în asigurarea sănătății plantei.
Fiecare plantă este unică şi are un nivel optim de absorbţie al nutrienţilor, precum și un nivel minim de hrană de care are nevoie. Prin urmare, atunci când planta primește nutrienți în cantitate insuficientă, ea începe să arate semne ale deficienţei respective. La fel se întâmplă şi în cazul în care nivelul de nutrient este prea ridicat – absorbţia nu se face în parametrii optimi, iar planta este intoxicată. Aşadar, aplicarea nutrienţilor în cantităţi corecte este decisivă atât pentru supravieţuirea plantei, cât şi pentru o recoltă bogată şi sănătoasă.
Elementele nutritive mai pot fi împărţite în 2 mari grupe de micro şi macro elemente, grupa de macro elemente fiind divizată la rândul ei în nutrienți primari şi secundari.
• Cu macroelementele primare – azot, fosfor şi potasiu sunteţi, probabil, familiarizaţi, întrucât acestea sunt necesare în cantităţile cele mai mari. Cele 3 elemente formează baza N-P-K pe care o găsiţi inscripţionată pe etichetele fertilizatorilor. Doar pentru că sunt absorbite în cantităţi mai mari de către plantă nu înseamnă că sunt mai importante ca celelalte elemente, precum sulf, magneziu şi calciu – grupa secundară de macroelemente. Deşi sunt denumite macroelemente intermediare, acestea nu sunt folosite de plantă neapărat într-o cantitate mai mică. Spre exemplu, fosforul este absorbit de plante cam în aceeaşi cantitate ca şi elementele intermediare, în ciuda faptului că este o componentă primară. Acesta este considerat macroelement primar din cauză că majoritate solurilor sunt deficiente de fosfor și nu pentru că ar fi absorbit într-o cantitate mai mare față de alte elemente.
• Grupa de microelemente, spre deosebire de restul componentelor, este necesară într-o cantitate mai mică pentru o bună funcţionare a plantei, aspect care nu le face cu nimic mai puţin importante decât oricare alt element. Dacă există un deficit al oricărui micronutrient, creşterea şi recolta plantei va fi afectată într-un mod negativ.